Mă-ntreb?

Mă-ntreb?
Cum ai reuşit?
Să mă răpeşti?
Să mă-ndrăgeşti?

Cum ai reuşit să ma admiri
Fără să te inspiri?

De ce ai renunţat?
Dacă tocmai m-ai dezmierdat?

Mă-ntreb de ce scriu eu?
Şi cum de tu nu ai cedat?

E greu...
Continuă să mă cauţi
Nu mă vei găsi
Uită-mă
Dar tot mă vei iubi....

Şcoala

Şcoala noastră e o cladire

Plină cu multă iubire

Sfaturi bune ne învaţă

Ca să le urmăm în viaţă

Dascălii ne sunt părinţi

Cărţiile servesc la minţi

Bănciile în care şedem

Cu atâta poftă râdem

Preţuită ea să fie

Căci nu mi-e dragă numai mie

Are multe de împărţit

Căci pe toţi i-a îndrăgit

Te îndreaptă şi te-nvaţă

Te ajută îţi dă povaţă

Să ai parte doar bine

Numai pentru tine

Confuza

Confuză

Speram că pot să strig

Speram ca pot să-nving

Să ajung departe

Într-o singură noapte

Insă încet stau şi meditez

Că tot ce spun mai degrabă visez

Nu vreau sa par ingrată

Dar lumea asta îmi arată

Nu vreau să rănesc

Dar uneori nimicesc

Nu-mi dau seama cum reuşesc

Mi-aş dori să mă opresc

Sunt rânduri pe care

Cine le bagă-n seama oare?

Să fiu numai eu?

Cu impresiile mele proaste mereu?

Să mai existe cineva?

Care nu îşi arată prezenţa?

Oare sunt pe deplin confuză?

              Sau am impresia că toţi mă refuză...           

Bokor Anamaria